În România, dacă nu este practicat cu peștișor viu sau cu bucățică, pescuitul șalăului este asociat, în mare parte, cu nălucile soft și cu tehnica de jigging. Cei mai mulți dintre pescari caută șalăii ziua, dar se pot face partide memorabile și după căderea întunericului.
Noaptea salailor
Șalăul preferă apele unde-și poate zări și urmări cu ușurință prada. Pe ape curgătoare, locurile preferate sunt cele unde se întâlnesc curenți puternici cu ape liniștite (ape de despărțire), unde se formează praguri sau dune de nisip, ori zonele create de obstacole naturale sau artificial. În lacuri, caută zonele cu structuri submerse (copaci căzuți, rădăcini, margini de gropi, aglomerări de pietre etc) cu fund tare, fără nămol.
Este recunoscut ca vânator nocturn ce dispune de o vedere foarte bună pe timp de noapte, dar puțini sunt cei ce aleg să-l pescuiască noaptea. În cele ce urmează, am să mă opresc asupra câtorva aspecte privind pescuitul cu năluci pe timp de noapte, pe lacuri și pe ape curgătoare.
Noaptea este momentul când schimbăm jigurile cu voblere și când urmează să pescuim purtând năluca în filmul apei, aproape de peliculă și nu în structuri sau pe substrat. Acum, pescuitul se bazează mai mult pe ceea ce simțim și nu pe ceea ce vedem și tot acum este unul dintre cele mai potrivite momente să capturăm exemplare de talie mare, greu de localizat și de capturat în alte condiții.
Perioada optimă pentru acest tip de pescuit coincide cu lunile de vară. În cele mai calde ore ale zilei, ne confruntăm cu un comportament apatic al acestui răpitor, comportament determinat în general de temperatura ridicată a apei dar și de intensitatea luminii, în anumite condiții și locuri. Odată cu lăsarea serii, situația se schimbă însă, peștii devenind mult mai activi, inclusiv cei pașnici, lucru vizibil după forfota la pe suprafața apei și atacurile tot mai dese venite din partea răpitorilor. Acesta este momentul când șalăul alege să-și părăsească structura în care a stat cantonat peste zi și urmărește bancurile de pești-prada care se ridică în peliculă.
Deși nivelul de activitate începe să crească, întrucât șalăul are nevoie de un timp ceva mai lung de adaptare la întuneric, perioada fierbinte începe abia la o oră după lăsarea întunericului și continuă toată noaptea, până aproape de apariția zorilor. În lacuri sau ghioluri, urmărind bancurile de pești-pradă, șalăul se apropie foarte mult de maluri, se ridică deasupra zonelor cu structuri submerse sau cu vegetație, ori se așaza pe platouri sau întinsuri cu substrat tare (nisip sau pietriș) și apă cu adâncime mică.
Pe râu, acesta se ridică la suprafața apei în apropierea malurilor pavate cu piatră, în special, sau în zonele cu copaci scufundați, deasupra pragurilor și întinsurilor (plaje de nisip) din mal, sau formate în spatele unor insule din albia râului. Acestea sunt, de fapt, și zonele în care urmează să-l căutăm, indiferent că alegem să pescuim din barcă sau de pe mal.
Alegerea echipamentului nu este deloc dificilă. Având în vedere că vom pescui cu năluci de reacție este indicat un combo format dintr-o mulinetă robustă, echipată cu fir textil (recomandat), și o lansetă cu acțiune moderată sau moderat-rapidă.
Oricum, lanseta trebuie să fie puternică, întrucât putem avea parte de atacuri din partea somnilor care, la rândul lor, sunt foarte activi în această perioadă și aleg să atace orice mișcă-n apă. Nalucile preferate sunt crankbaiturile, variantele fat sau flat, cu dimensiuni între 5 și 9 cm, minnow-uri cu dimensiuni între 7 și 11 cm, voblerele articulate (jointed shad sau minnow) de 7-9 cm sau voblere de tip rattling, fără barbetă și cu acțiuni cuprinse între 0,4 și 1,6 m.
Inceputul unei sesiuni de pescuit nocturn pe Sarulesti
Alegerea modelului de nălucă se face însă în funcție de locul în care urmează să pescuim. La pescuitul de pe mal, în zone pavate cu piatră, optăm pentru crankbaituri, minnow-uri sau voblere articulate de tip floating, pe care le lansăm în aval (pe râu), sau în lungul malului (pe lac) și le recuperăm lent, alternând recuperatul cu pauze scurte, în care năluca se ridică ușor spre suprafață sau rămâne suspendată pentru câteva momente (datorită curentului, pe râu), moment în care, de obicei, apar atacurile.
La fel procedăm și din barcă, deasupra structurilor submerse sau pe platouri ori întinsuri. Voblerele de tip rattling fără barbetă sunt foarte productive deasupra zonelor cu vegetație submersă, în zonele cu crăci scufundate și pe întinsuri, unde le putem târâ pe substrat. Nu avem nevoie de năluci de tip deep-diver, întrucât zona de atac este restrânsă la stratul superior al apei.
Excepție fac doar zonele de întinsură formate din nisip, atât pe lacuri cât și pe râuri, unde putem alege să pescuim cu năluci de tip deep-diver pe care le tractăm ușor, continuu, astfel încât să evolueze cu barbeta atingând substratul.
În astfel de zone, putem proceda la fel cu năluci soft, shaduri de preferință, târâte pe substrat și tractate continuu. Alegerea culorii este o chestiune personală și, deși sunt recomandate culorile agresive (verde-fluo, oranj, galben și alb, ori combinații ale acestora), modelele în culori naturale sunt productive, întrucât șalăul nu se bazează doar pe văz atunci când atacă.
Mult mai importantă este acțiunea nălucii, pentru că avem de-a face cu pești care atacă pentru a se hrăni, de aceea este recomandată alegerea unor modele apropiate ca formă și dimensiune de peștii-pradă care sunt vânați. Dacă răspunsul șalăului la acțiunea și evoluția nălucii alese nu este cel dorit, nu ne rămâne decât să schimbăm ceva. Fie năluca, fie modul de recuperare, până când apar atacurile. Dacă aveți timp, testați mai multe năluci, chiar dacă ați prins cu un model.
Surprize pot apărea oricând, și o nălucă pe care, teoretic, n-ar trebui s-o folosim în condițiile date să aibă un randament foarte bun. La fel și cu tehnica de animare a nălucii, practic nu există un tipar bine stabilit, totul ține de inspirație. Deși nu este ușor să suportăm roiurile de țânțari care apar odată cu lăsarea serii, plus că trebuie să fim mult mai atenți pe unde și pe ce călcăm, cum ne poziționăm și unde lansăm, satisfacțiile oferite de un dril pe timp de noapte sunt greu de descris. În speranța că v-am făcut cel puțin curioși, nu-mi rămâne decât să vă urez fir întins!