Dupa mai bine de doua luni in care nu am pescuit, asta pentru ca vremea a fost deosebit de rece, zapada si apele inghetate, iata ca incet si timid soarele incepe sa isi faca simtita prezenta si pe strada noastra.
Profitand de primele zile mai frumoase ale lui februarie, mi-am planificat o partida de pescuit. Am pregatit lansetele si mulinetele, trusele cu naluci au fost reimprospatate peste iarna, asa ca nu mai ramane decat sa trecem la treaba.
In urma unor recomandari primite de la prieteni si a unei informatii de ultim moment, precum ca balta este 80 % dezghetata, am stabilit si destinatia: balta de la Stolnici, din judetul Arges.
In ziua programata am plecat dis-de-dimineata pentru a ajunge in timp util la destinatie. Pe drum mi-am facut inventarul: barca, bateria, motorul, ancora, lansetele si mulinetele sunt pregatite, o geanta plina cu naluci, sonar, voie buna am, asa ca “am di toate si este bini di tat”!
Dar unde ma duc? Pai, la pomul laudat! In acel moment mi-au trecut prin minte tot felul de scenarii: vant, frig, valuri mari, ieri s-a prins mai bine, saptamana trecuta s-a prins foarte bine, poate data viitoare. Nu as fi vrut sa am prima partida de pescuit fara capturi. Probabil ca aceste ganduri le cam avem toti cand mergem pentru prima data pe o balta necunoscuta. Dar dracul nu este asa de negru, echipament am, vointa am, experienta am, asa ca nu-mi mai ramane decat sa pescuiesc.
Din categoria tinere sperante
Dupa un drum de aproximativ 140 km, ajung pe malul apei. Scenariul gri parca incepea sa se intrevada: frig, vant, valuri, in cateva cuvinte destul disconfort termic. Sunt intampinat de administratorul baltii, un om cu adevarat extraordinar, care in urmatoarele momente m-a facut sa imi recapat increderea in mine si in sansele mele de a prinde peste. Dupa trecerea in revista a dotarilor din jurul baltii, respectiv drumuri de acces, stalpi de iluminare, stalpi de curent electric pentru incarcarea bateriilor, ponton si altele, mi-a prezentat toate zonele cu potential pentru a prinde salau.
Balta are o suprafata de aproximativ 70 ha, fiind alimentata cu apa din izvoare proprii. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost taxa de pescuit. M-a surprins faptul ca pentru pescuitul “catch & release” taxa este zero. Da, ati citit bine, nu exista taxa! Este o noua atitudine, care va contribui cu siguranta la cresterea pescuitului sportiv si va obliga pescarii sa invete sa se comporte cu pestii ce sunt mult mai valorosi vii. O prima constatare este ca apa este foarte curata si limpede, fundul apei este compus din pietris si nisip, un mediu foarte propice dezvoltarii rapitorului.
Din dorinta de a acoperi cat mai mult din suprafata baltii am pescuit fara a insista foarte mult timp pe un loc. Apa avea o temperatura de 1 grad cu plus, iar in aceste conditii era clar ca pestele va fi apatic si nu va fugarii naluca. Pentru a nu depune prea mult efort, va ataca doar daca vom trece prin aproprierea lui. Strategia partidei a fost sa incerc sa pescuiesc pe cat mai multe locuri cu potential: pe praguri, pe gropi, pe platouri, in agatatura. Echipamentul folosit a fost o lanseta de 2,10 Medium light, o mulineta marimea 2000, un fir multifilament de 8 lb, jiguri intre 5 si 9 grame, softuri shad, grub, swimbaits intre 5 si 8 cm. Primul loc abordat a fost un prag la aproximativ 20 m de mal, ce avea o cadere din 2 in 5,5 metri adancime. Aici am pescuit pe cadere, cu un shad de 8 cm armat pe un jig de 5 grame. Aveam informatii ca salaul pe aceasta balta prefera naluci in culori naturale, asa ca am incercat naluci in culori ca alb, perla si blue ice. Dupa mai multe lansari fara atac am abandonat locul plecand mai departe.
Salau la buturugi
Urmarind atent secventele ce se derulau pe sonarul “side imaging”. Vad o groapa la aproximativ 15-20 de metri in lateralul barcii cu o adancime de 7 metri. Ancorez si incep sa pescuiesc. Aici este locul in care am avut si primele contacte cu pestii. Primul atac s-a soldat cu aducerea la barca a unui biban ce s-a incumetat sa atace un shad de 7,5 cm de culoare blue ice. Am incercat sa schimb ceva pentru a scoate din apatie salaul, asa ca am trecut pe un gramaj mai mare, 9 grame, si am armat jigul cu un shad firetiger, mult mai vizibil in apa. Dupa doar cateva lanseuri si-a facut aparitia si primul salau. Un exemplar trecut bine de limita minima, un peste foarte viguros caruia se vede ca ii prieste mediul in care inoata. Am continuat sa pescuiesc ceva mai putin agresiv, cu salturi mici ale nalucii de pe substrat, chiar aproape tarat jigul pe fundul apei. In acest fel, atacurile au inceput sa se imulteasca. Era clar, naluca trebuia animata mai mult pe loc pentru a determina salaul sa atace.
Mergand mai departe, am gasit un platou cu apa de 4-5 m, cu buturugi si stepi din loc in loc, unde mai pescuiau alte doua echipaje de pescari.
Aici, dupa nu foarte multe insisente, ceva s-a atarnat in fir. Nu a atacat hotarat ca ceilalti salai, era intr-adevar altceva. Era un salau trecut de prima tinerete, ce indica pe grip 7 lb.
Un salau viguros
Iata ca Stolnici are si exemplare de salai frumosi. Insistand sa descoprar si alte locuri, am ajuns in dreptul unei insule, ce avea in jurul ei o adancime de 3 metri. In fata acesteia am gasit un alt prag cu o cadere din 3 metri in 6 metri adancime. De data asta am ales sa pescuiesc pe urcarea pragului, datorita faptului ca salaii erau mai apatici si nu urmareau naluca. Am avut surpriza ca alegerea mea sa functioneze si, tragand naluca pe urcarea pragului, salaii se atarnau de fir. Printr-o intepare rapida eram imediat in dril cu acestia. Daca inteparea nu se producea rapid, salaii regurgitau naluca, nemaifiind interesati de aceasta.
Continuand turul baltii, am gasit o statie de pompare dezafectata unde cu siguranta in fata acesteia trebuia sa fie un loc bun. Asa a si fost! Am gasit fund tare format din pietris, unde bibanii isi faceau veacul. Din pacate nu am avut la mine nalucile de biban, probabil m-as fi distrat de minune. Am continuat sa schimb locurile practicand un pescuit dinamic, din loc in loc. Pescuind pe urcarea pragurilor salaii si-au facut din nou simtita prezenta. In concluzie Stolnici este o balta cu potential, cu zone cu praguri pronuntate aproape pe tot perimetrul lacului, gropi, platouri, zone cu stepi si buturugi si nu in ultimul rand cu peste.
Iata ca, daca in conditii de iarna cu temperatura apei de doar 1 grad cu plus, frig si vant am reusit sa am o partida frumoasa, cu siguranta am sa mai revin pe aceasta locatie, pentru a testa si alte tehnici in pescuitul rapitorului cu naluci artificiale.