Primăvara, după dezghet, este cea mai bună perioadă din an pentru pescuitul șalăului. În funcție de zonă, această perioadă poate fi din februarie-martie, când pe unele zone încă mai persistă gheața, până în mai-iunie când apa se încălzeste spre 15-16 grade.
Masculii se pregătesc pentru reproducere alegându-și o zona de cuibărire pe care o vor păzi de intrusi până după ce icrele eclozează și micii șalăi își vor începe viața.
Daca pescuiti pe ape cu pante line pe fund si fara structuri, mergeti pe un shad de 8-10 cm montat pe un cârlig 4/0 si 7-10 grame
Femelele își aleg partenerul în funcție de locul pe care-l deține și, din această cauză, agresivitatea șalăilor este la cote maxime, indiferent că încearcă să îndepărteze un rival sau că încearcă să-și apere progeniturile de bibanii lacomi care-i pândesc.
Această agresivitate este ceea ce dorim să stimulăm pentru a obține cele mai bune rezultate, pentru că instictul de hrănire este mai putin puternic în perioda de reproducție.
Deși condițiile pot fi extrem de diferite, de la ape curgătoare la balți și lacuri, de la adâncimi de 1-2 m la 8-10 m sau mai mult, de la pescuit de pe mal la pescuit din barcă, ape limpezi sau total opace, fiecare din aceste condiții influențând decisiv comportamentul peștilor, o să încerc să fac niște recomandări pentru cele mai întâlnite situații.
Având în vedere oferta foarte mare de omeli artificiale de pe piață, o să fac cateva propuneri de năluci de la producătorii cei mai cunoscuți de la noi, cu precizarea că puteti alege orice altă firmă a cărei produse au un comportament asemănător cu cele descrise.
Năluca trebuie să fie aleasă în funcție de apa în care pescuiti. Dacă este un lac de câmpie cu adâncimi de 1-3 m, pante line pe fund și fără mari structuri, zona cea mai potrivită ar trebui să fie în apropierea malurilor, în apa cu adâncimea de 1-1,5 m.
Cea mai potrivită nalucă ar trebui să fie un vobler cu barbetă mică, de regulă cu bătaie măruntă și deasă, de 7-9 cm, în culoarea bibanului de exemplu, sau un shad de 8-10 cm montat pe un cârlig 4/0 si 7-10 grame. Eu personal aș alege voblerul dintre Rapala Husky Jerk sau Rapala Team Esko, iar shadul dintre Relax Aqua si Mann’s Shad.
Începeti cu o recuperare constantă a voblerului și, dacă pestii nu răspund, recuperati cu vârful lansetei în jos, lent dar cu smucituri scurte și puternice, menite să trimită voblerul agresiv spre substrat, imitând un pește care vrea să ciugulească icrele din cuib.
La fel pentru shad, o recuperare liniară, alternată cu o recuperare în dinți de fierăstrău, va ajuta să gasiti mișcarea câștigătoare. Dacă locul în care pescuiti este un lac cu adâncimi de până la 7-8 m, cu praguri și structuri, zona vizată va fi un platou sau un prag cu coborâre lină, cu adâncimi de 2-4 m, cu crengi sau rădăcini de stuf. Aici năluca potrivită va fi un un vobler de tip rattling sau crank, sau acelaș shad montat pe un jig de 9-14 grame, jucat la fel ca în cazul precedent.
În aceste condiții, voblerul pe care l-aș alege ar fi un TN (Illex sau Jackall), un Shad Rap Jointed sau un Executor Deep Runner. TN-ul poate fi recuperat liniar cât mai aproape de fundul apei sau cu ridicări din băț care să-i dea accelerări pe urcare, urmate de un scurt stop, necesar voblerului ca să atingă din nou fundul.
Voblerele crank, plutitoare, cu barbeta mare, exploreaza diferite adâncimi riscând cât mai puțin să rămâna în agățături
Shad Rap-ul l-aș folosi dacă adâncimea apei este mai mare cu maxim 1 m decât adâncimea la care acesta evoluează, iar șalăii sunt mai puțin agresivi, pentru că este un vobler suspending care, stopat din când în când, dă timp peștilor să se apropie până la distanța de atac, iar Executor-ul, la fel ca în cazul precedent, cu zmucituri din vârful lansetei îndreptate în jos, în zone cu agațături pe substrat.
În cazul râurlor, zona căutată este tot în apropierea malurilor, zone cu crengi sau agățături și apa relativ lină, cu adâncimi de 1-3 m. Aici aș folosi voblere crank, plutitoare, cu barbeta mare care să mă ajute să explorez diferite adâncimi riscând cât mai puțin să rămâna în agățături.
Un Rapala DT ar putea fi soluția câștigătoare, alternând cu Yo-zuri Hardcore sau Lucky Craft pointer. Un shad de 6-10 cm armat cu un jig de 12-14 grame este o soluție de mijloc care permite explorarea unui mare număr de situații cu care ne putem întâlni pe un râu și ne va da indicii despre pasul următor.
Dacă ajunge greu pe substrat (sau deloc), mărind greutatea jigului sau micșorând mărimea shadului putem mări viteza cu care acesta coboară pe substrat, urmând ca partenerii noștrii, șalăii, să-și manifeste, prin mușcături, preferințele.
Sper că am ridicat puțin vălul de pe un subiect atât de complex și că, pornind de la acești primi pași, să ne trimiteti în curând o poveste despre ‚’o partida de vis.