Cum abordam o partida imediat dupa dezghet, pe un lac cu apa relativ mica, unde avem multe structuri si vrem sa pescuim de pe mal? Cum abordam locul, ce tip de naluci folosim si ce alte trucuri putem folosi pentru a avea succes?
Nalucile float asigura o prezentare corecta in apa si evita agatarea carligului
Am hotarat sa pescuiesc pe o astfel de locatie – apa mica, structuri in zona malului. Din start, ca sa pot cat de cat sa scot jigul din agatatura puternica, trebuia sa folosesc un jig usor, astfel incat sa pot evita agatarea varfului in structura. Folosirea acestor jiguri se impunea si din cauza perioadei foarte reci, cand trebuie folosit un jig care sa stationeze cat mai mult in zona de atac, stiut fiind faptul ca atat pestele rapitor, cat si pestele pasnic sunt destul de apatici datorita metabolismului inca scazut, a lipsei de vlaga. In aceasta perioada, pestele rapitor prefera sa astepte pestele prada la ambuscada, pandind si nu urmarind prada.
Am inceput sa pescuiesc cu jiguri de 3 g pe un carlig de 3/0, insa aveam un mare dezavantaj, vantul batea puternic si nu puteam lansa mai mult de 12-15 m. In plus, odata ajuns in apa, carligul se agata aproape instantaneu din cauza pozitiei orizontale. Trusa de carlige offset era acasa, special ca sa pot testa noile naluci float. Nalucile sunt facute dintr-un material cu densitatea mai mica decat a apei si acest lucru confera o flotabilitate ridicata, permitand prezentarea nalucii in pozitie verticala chiar si pe jiguri lestate cu 10 gr. Pozitia verticala a jigului confera doua mari avantaje:
- Fructificarea atacurilor – in momentul repausului, varful carligul este suspendat, sta la o oarecare distanta de substrat si se afla exact in zona de atac a salaului, astfel creste considerabil rata de intepare. Acest tip de naluca aduce un spor de capturi mai ales atunci cand salaii sunt apatici.
- Naluca este invaziva – datorita pozitiei verticale a carligului, atat in momentul recuperarii, cat si in momentul repausului aceasta naluca poate fi prezentata foarte bine in zonele cu agatatura, varful carligului ramanand in permanenta in afara agataturilor.
Cu burta pe naluci
Am inceput sa pescuiesc numai cu naluci float, schimband culorile si greutatile jigului pana cand am gasit un jig care imi permitea lanseuri mai lungi, apropiate de zona in care banuiam ca se afla salaii.
Cu putina rabdare si naluca potrivita, pestii se lasa convinsi sa iasa din cuib
Cu jigul de 10 g aveam lanseuri de 25-30 m si testam o zona cu apa mica, dar si cu mici praguri, agataturi si fund tare. Am insistat pe aceasta zona, modificand modalitatea de prezentare a nalucii – uneori mai agresiv, cu miscari bruste si puternice din varful lansetei, alteori foarte discret, cu stopuri dese si miscari lente si chiar tarand naluca pe substrat. Stiam, din testele facute, ca naluca evolueaza pe verticala, iar pe stopuri va ramane in aceasta pozitie si nu se va culca pe substrat ca o naluca obisnuita.
Am schimbat locurile de pescuit, unghiul de prezentare, dar am ramas pe aceeasi zona a malului. La unul din lanseuri am avut o muscatura puternica, firul sarind pur si simplu din apa. Inteparea a fost ferma si, dupa un dril frumos, am reusit sa aduc la mal un salau frumos, in jur de 1,5 kg, imbracat in haine de nunta, negru, viguros si infoiat. L-am scos din mediul lui cu mana – gripul se odihnea acasa – si l-am eliberat, lasandu-l sa-si vada linistit de perpetuarea speciei. Au mai urmat si alte atacuri, toate ferme, cu pesti adusi la mal si eliberati, dar si cu cateva rateuri. A fost o perioada de aproximativ o ora, o ora si jumatate in care salaii au fost activi si mi-au distrus cateva naluci.
Dupa aceasta frenezie, totul s-a oprit, parca pescuiam intr-o apa fara viata. Stiam ca pestii sunt tot acolo, ca nu plecasera, dar naluca mea nu mai prezenta interes prea mare pentru ei.
De cateva ori am sesizat niste atingeri usoare ale nalucii, stiam ca pe zona aceea nu erau agataturi si m-am gandit ca ating pestii cu jigul. Parerea mi-a fost confirmata in momentul in care am prins un salau si la mal am vazut ca era intepat pe afara – „s-a pus pe ea”, cum spunem noi pescarii. Era clar ca pestele era acolo, nu mai manca, dar incerca sa indeparteze naluca din preajma cuibului, lovind-o cu coada sau asezandu-se pe ea.
Record personal: salau de 7,6 kg
Nu m-am descurajat si am continuat sa pescuiesc si sa matur apa la centimetru. Mi-am luat repere pe malul de vizavi si am inceput sa lansez in evantai, deplasandu-ma numai 1-2 metri stanga-dreapta, incercand sa acopar o zona cat mai mare si sa tatonez substratul la centimetru.
Un sezon inceput perfect: salau de 7,6 kg
La unul din lanseuri, in marginea zonei unde banuiam ca sunt cantonati salaii, am avut un stop usor, dar ferm. Am intepat si pestele a inceput sa ia fir imediat – am crezut ca am agatat un crap dupa modul in care se manifesta pestele, tinand fundul si solicitand frana mulinetei. Pentru orice eventualitate, am slabit putin frana si am continuat sa mulinez, in speranta ca voi reusi sa aduc pestele la mal, macar sa-l vad. Dupa cateva minute, care mi s-au parut o vesnicie, pestele a inceput sa cedeze usor. Venea spre mal, dar pe fund, nu se ridica deloc la suprafata. Nu prea semana cu ceea ce face un crap.
Cand s-a apropiat, l-am vazut – mi s-au inmuiat genunchii si un tremur usor imi strabatea tot corpul – era salau. L-am lasat sa mai ia fir, sa mai oboseasca un pic si hai usor, usor la mal. Am avut ceva probleme, deoarece nu aveam la mine nici minciog, nici grip, nimic, nu eram pregatit pentru peste mare, dar calmul primei iesiri mi-a dat intelepciunea de a nu forta in niciun fel pestele si am asteptat sa oboseasca.
Odata ajuns la mal, am putut sa vad mai bine ce aveam in carlig. Cu siguranta era recordul meu personal daca reuseam sa il scot. Dupa cateva incercari esuate, am putut sa-l apuc bine de opercul si sa-l scot la suprafata, unde l-am admirat in liniste. Avea 7,6 kg in doar 84 cm de peste, ceea ce inseamna ca pestele era foarte viguros. Dupa o sedinta foto prelungita, am hotarat sa plec acasa, eram impacat – prima partida pe anul asta, primul record personal.